stringenți, -te, adj. (Livr.) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.
adj. m., pl. stringénți; f. sg. stringéntă, pl. stringénte
livr. Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. /<it. stringente
adj. care se impune cu necesitate, care nu suferă amânare; presant. (< it. stringente)
s. f., g.-d. art. stringénței; pl. stringénțe
f. Caracter stringent. [G.-D. stringenței] /<it. stringenza
s.f. Însușirea de a se impune cu necesitate, de a fi stringent. [Cf. it. stringenza].