strujituri, s.f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl. strujitúri
f. Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. /a struji + suf. ~tură