definiția strungarii definiție dex

strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.

strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. -ar.

s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

s. (reg.) mânător. (~ la oi.)

(muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári

m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar

m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar

s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.

strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar¹ + suf. -ări.

vb. v. struji, strunji.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. strungăreáscă

intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /strung + suf. ~ări

pop. 1. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. /strung + suf. ~ări

(2) strungării, s.f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie.

s.f. Ocupația strungarului². – Strungar² + suf. -ie.

s. strungărit. (Învață ~.)

(meserie, atelier, ocupația ciobanului) s. f., art. strungăría, g.-d. art. strungăríei; (ateliere) pl. strungăríi, art. strungăríile

f. 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei] /strungar + suf. ~ie