strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. -ar.
strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.
s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.