stupefianți, -te, adj., s.n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.
adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de ~e.)
adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánți; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánte
s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánte
(despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
n. Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].