stupíturi, s.n. (Reg.) Scuipat. ♢ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.
s. v. salivă, scuipat, scuipătură, spută.
n. pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. ♢ ~ul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. /v. a stupi
stupitúri, s.f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri