subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♢ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).
tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situația de chiriaș. 2) A lua cu chirie de la un chiriaș. [Sil. sub-în-chi-ri-a] /sub- + închiria