s.f. Însușirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare față de cineva sau de ceva; subiectivism (2). – Subiectiv + suf. -itate (după fr. subjectivité).
s. subiectivism. (~ cuiva într-o problemă.)
f. 1) Caracter, subiectiv. 2) Atitudine subiectivă. [G.-D. subiectivității] /<fr. subjectivité
s.f. 1. Caracterul a ceea ce este subiectiv; atitudine subiectivă. 2. (Fil.) Însușirea de a fi subiectiv; tot ceea ce aparține subiectului. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectivité].
s. f. 1. atitudine subiectivă (3). 2. (fil.) caracter subiectiv (1); totalitatea fenomenelor psihice. 3. tot ceea ce aparține subiectului (II, 1). (< fr. subjectivité)