subînțelesuri, s.n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ♢ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
s. n. (sil. mf. sub-), pl. subînțelésuri
n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ♢ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. /v. a subînțelege
adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].