sublimități, s.f. (Rar) însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité.
s. v. desăvârșire, perfecțiune.
s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. sublimității; pl. sublimități
s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. [Cf. fr. sublimité].
s. f. caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. (< fr. sublimité)