definiția subordine definiție dex

(subordonare) s. f. (sil. mf. sub-) ordine

f. : În ~ (sau în ~le cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. /sub- + ordine

s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine].

s. f. subordonare. o în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. (< it. subordine)

subordine, s.n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub¹- + ordin (după fr. sous-ordre).

(subdiviziune a unui ordin) s. n. (sil. mf. sub-), pl. subórdine

n. biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-] /sub- + ordin

s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].

s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)