s. v. bază, fundament, fundație, temelie.
s. f., pl. substrúcții
s.f. (Liv.) Temelie, fundament. [< lat. substructio].
s. f. 1. (arhit.) parte inferioară a unei construcții. ♢ temelie, fundament. 2. (fil.) deducție a principiilor care stau la baza unui ansamblu structural. (< fr., engl. substruction)