subtilizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. – Din fr. subtiliser.
vb., ind. prez. 1 sg. subtilizéz, 3 sg. și pl. subtilizeáză
tranz. rar 1) A face să fie (mai) subtil. 2) A lua pe neobservate cu deosebită dibăcie. /<fr. subtiliser
vb. I. 1. tr. A face subtil, fin, pătrunzător. 2. intr. A folosi subtilități, a avea mult rafinament. 3. tr. (Argotic) A face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. [< fr. subtiliser].