definiția succesul definiție dex

, succese, s.n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ♢ Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din fr. succès, lat. successus.

s. 1. izbândă, reușită, (înv.) reieșire, reușire, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. v. victorie. 3. reușită, (livr.) audiență. (~ul unei opere la public.)

≠ eșec, înfrângere, insucces, nereușită, ratare

≠ insucces, nereușită

s. n., pl. succése

n. 1) Rezultat favorabil, obținut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; izbândă. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calităților (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succés

s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus].

s. n. reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ cu succes = cu rezultate bune. ♢ primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. (< fr. succés, lat. successus)