, suceli, s.f. Faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit2 la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit2; sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală.
s. v. răsucire.
s. f., g.-d. art. sucélii; pl. sucéli