sudiți, s.m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.
s. m., pl. sudíți
s.m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv.
sudésc, vb. IV (reg.) 1. a judeca. 2. a condamna. 3. a destina.