sugrumături, s.f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
s. f. (sil. -gru-), g.-d. art. sugrumătúrii; pl. sugrumătúri