definiția suitelor definiție dex

s.n. 1. Faptul de a (se) sui; urcare, suire, suiș (1). 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. – V. sui.

s. 1. v. ridicare. 2. v. înălțare.

≠ coborât

s. n.

, suite, s.f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite.

s. I. alai, cortegiu, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (~ domnească.) II. (MUZ.) partită.

s. v. înlănțuire, legătură.

s. f., pl. suíte

f. 1) Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziție muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporții mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-] /<fr. suite

s.f. 1. Grup care întovărășește o persoană importantă; alai. 2. (Muz.) Ciclu de piese muzicale instrumentale cu caracter variat. 3. Serie, șir de idei, de reprezentări etc. [Pron. su-i-. / < fr. suite, cf. lat.t. secuta < sequi – a urma].

s. f. 1. grup de oameni care însoțeste un demnitar; alai, escortă. 2. (muz.) compoziție instrumentală din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și mișcare. ♢ fragmente selective dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. serie, șir de idei, de reprezentări etc. ♢ continuitate, înlănțuire. (< fr. suite)

, șuițe, s.f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). – Et. nec.

s. v. orbete.

s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șúiței; pl. șúițe

șuíțe (șúițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.