súlcuri, s.n. (înv.) 1. brazdă de pământ (alternând cu un șanț, cu o groapă). 2. încrețitură (pe o suprafață netedă).
Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda].
elem. „despicat, crestat, brăzdat”. (< fr. sulc/i/-, -sulque, cf. lat. sulcus)