sulițari, s.m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar.
s. v. lăncier, sulițaș.
s. m., pl. sulițári
, sulițári, s.m. (înv.) 1. ostaș în vechea organizare a armatei, care purta suliță; lăncier, sulițaș, fuștaș. 2. meșter care făcea sau vindea sulițe. 3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă.