sulițași, s.m. Ostaș, în vechea orgnizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier. – Suliță + suf. -aș.
s. (IST., MIL.) lăncier, (înv.) fustaș, sulițar.
s. m., pl. sulițáși
m. 1) ist. Ostaș dintr-un regiment înarmat cu suliți; lăncier. 2) Sportiv care practică aruncarea suliței. /suliță + suf. ~aș