sumane, s.n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s.n.] – Din bg. sukmanŭ.
sumane, s.n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s.n.] – Din bg. sukmanŭ.
n. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman
n. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman
s.n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman. – Der. sumănar, s.m. (vînzător de sumane); sumănărie, s.f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).
adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).