s.f. (înv.) suflecare.
sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, l pl. suméserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeátă; part. sumés
tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere
intranz. (de-spre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere