s.f. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pr.: -flu-i-] – Din fr. superfluité.
s. v. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, zădărnicie.
s. f. (sil. -flu-i-), g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pron. -flu-i-. / cf. fr. superfluité].