Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția supleanții definiție dex
supleanții
găsește rime pentru
supleanții
SUPLEÁNT, -Ă,
supleanți
, -te,
s.m. și f., adj.
1.
S.m. și f.
Suplinitor
. ♦ (În
vechea
organizare
judecătorească
)
Judecător
care
ocupa
prima
treaptă
în
magistratură
și care avea
anumite
atribuții
secundare
sau
intra
în
compunerea
completelor
de
judecată
în
cauze
de
importanță
mai
mică
.
2.
Adj. (
Ieșit
din
uz
; în
sintagma
)
Membru
supleant
=
membru
ales
sau
numit
într-un
comitet
, într-o
comisie
, într-un
organ
(de
partid
sau de
stat
) etc., care
putea
înlocui
pe
titular
și care avea
drept
de
vot
consultativ
. [Pr.:
-ple-
ant
] – Din fr.
suppléant.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia supleanții
SUPLEÁNT
s. v.
locțiitor
,
substitut
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia supleanții
SUPLEÁNT
s., adj. v.
înlocuitor
,
suplinitor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia supleanții
supleánt
s. m. (
sil
. -
ple
-), pl.
supleánți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia supleanții
SUPLEÁN//T ~tă (~ți, ~te)
m
. și
f.
1)
înv
.
Judecător
de
rang
inferior
(cu
atribuții
de
mică
importanță
). 2)
Persoană
care
suplinește
temporar
pe cineva într-o
funcție
. ♢
Membru
~
membru
ales
(sau
numit
) într-un
organ
de
stat
, într-un
comitet
, care
poate
înlocui
pe
titular
,
având
drept
de
vot
consultativ
. [
Sil
.
-ple-
ant
] /<fr.
suppléant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia supleanții
SUPLEÁNT, -Ă
s.m. și f.
(
În
trecut
)
Judecător
care
deținea
prima
treaptă
ierarhică
în
magistratură
. ♦
Suplinitor
. //
adj.
Membru
supleant
=
membru
al unui
organ
de
partid
sau de
stat
care
exercită
atribuțiile
titularului
în
lipsa
lui,
având
drept
de
vot
consultativ
. [Pron.
-ple-
ant
. / < fr.
suppléant
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia supleanții
SUPLEÁNT, -Ă
I.
s. m. f., adj.
suplinitor
. II. adj.
mémbru
~ =
membru
al unui
organ
de
partid
sau de
stat
care
exercită
atribuțiile
titularului
în
lipsa
lui,
având
drept
de
vot
consultativ
(
azi
neuzitat
). III. s. m. (în
trecut
)
judecător
care
deținea
prima
treaptă
ierarhică
în
magistratură
. (< fr.
suplléant
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia supleanții
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK