supliniri, s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini.
s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; (concr.) catedră la care funcționează un suplinitor. [< suplini].
s. f. acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini)