definiția supracoperta definiție dex

, supracoperte, s.f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra- + copertă.

, supracoperte, s.f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra- + copertă.

s. anvelopă. (~ unei cărți.)

s. anvelopă. (~ unei cărți.)

s. f. (sil. -pra-) → copertă

s. f. (sil. -pra-) → copertă

f. Copertă suplimentară, tipărită special, care se îmbracă peste coperta de bază a unei cărți. [Sil. su-pra-] /supra- + copertă

f. Copertă suplimentară, tipărită special, care se îmbracă peste coperta de bază a unei cărți. [Sil. su-pra-] /supra- + copertă

s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].

s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].

s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)

s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)