s.f. (Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; superexcitare. [Pr.: -pra-ex-] – Supra- + excitație (după fr. surexcitation).
s. v. surescitare, suresci-tație.
s. f. (sil. -pra-, -ți-e), art. supraexcitáția (sil. -ți-a), g.-d. supraexcitáții, art. supraexcitáției
s.f. Supraexcitare. [Gen. -iei. / cf. fr. surexcitation].
s. f. supraexcitare. (după fr. surexcitation)