s.f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar).
s. (LOG.) (rar) supraordinație.
s.f. v. supraordonare.
s. f. cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. (< supra1- + ordinare)