supratopiri, s.f. (Fiz.) Subrăcire. – Supra- + topire.
s. (FIZ.) suprafuziune.
s. f. → topire
s.f. Rămânere a unui solid topit în stare lichidă, chiar la o temperatură inferioară gradului de topire. [< supra- + topire, după fr. surfusion].