surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidésc, imperf. 3 sg. surchideá; conj. prez. 3 sg. și pl. surchideáscă
, surchidésc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hărțui, a sâcâi. 3. a muștrului, a certa. 4. a smuci, a trânti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arșicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească. 8. (despre distanțe; în forma: surchida) a măsura cu palmele.