surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ♢ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.
vb., ind. prez. 1 sg. surmenéz, 3 sg. și pl. surmeneáză
intranz. A-și pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a obosi peste măsură; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener
vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].