surprinderi, s.f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ♢ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.
s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)
s. f., g.-d. art. surprínderii; pl. surprínderi
f. 1) v. A SURPRINDE. ♢ Prin ~ pe neașteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobișnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprinde
s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].