, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză
vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ♢ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)