, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect
adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].
adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ♢ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)
expr. (glum., înv.) student.