, sustentații, s.f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation.
s. f. (sil. -ți-e), art. sustentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sustentáției; pl. sustentáții, art. sustentáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în interiorul unui fluid. 2) Forță care asigură propulsia în sus a unei aeronave, făcând-o să-și păstreze echilibrul. [G.-D. sustentației] /<fr. sustentation
s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen. -iei, var. sustentațiune s.f. / cf. fr. sustentation].