tâlcuiri, s.f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui.
s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.
, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.
, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiáscă
tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati