tâlhăroaice, s.f. 1. Femeie care comite o tâlhărie. 2. (Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. – Tâlhar + suf. -oaică.
s. tâlhăriță.
s. v. hoață, hoțoaică, pun-gășoaică.
s. f., g.-d. art. tâlhăroáicei; pl. tâlhăroáice
f. 1) Femeie care se ocupă cu tâlhăria. 2) pop. Persoana de sex feminin, șireată și poznașă; hoțoaică. /tâlhar + suf. ~oaică