târâturi, s.f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri
f. fam. 1) Om de nimic; târâie-brâu. 2) Femeie desfrânată; târfă; prostituată. /a târî+ suf. ~tură