târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, impert. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târcoleáscă
intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]