(2) tăbăcării, s.f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.
s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învață ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)
s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile
f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie
(2) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.