tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.
vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăblăceáscă