tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.
vb. v. carboniza.
vb., ind. prez. 3 sg. tăciuneáză
tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune