tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză
tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.