tăgăduiri, s.f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui.
s. v. contestare.
s. f., g.-d. art. tăgăduírii; pl. tăgăduíri
tăgăduiri, s.f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.