tămâiere, s.n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -er.
s. v. cădelniță, ienupăr, jneapăn.
(ienupăr) s. m.
(tămâierniță) s. n., pl. tămâiére
tămâieri, s.f. Acțiunea de a (se) tămâia și rezultatul ei. – V. tămâia.
s. v. cădelnițare.
s. v. flatare, lingușeală, lingu-șire, măguleală, măgulire.
s. f., g.-d. art. tămâiérii; pl. tămâiéri