definiția tăpșire definiție dex

tăpșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bătători. 2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. – Cf. scr. tapšati.

tăpșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bătători. 2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. – Cf. scr. tapšati.

vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, netezi, nivela, presa.

vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, netezi, nivela, presa.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpșésc, imperf. 3 sg. tăpșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpșeáscă

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpșésc, imperf. 3 sg. tăpșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpșeáscă

tranz. reg. 1) (suprafețe, terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a bătători; a bătuci. ~ șoseaua. 2) fig. (persoane) A lovi ușor cu palma peste obraz în semn de dragoste. /<sb. tapšati

tranz. reg. 1) (suprafețe, terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a bătători; a bătuci. ~ șoseaua. 2) fig. (persoane) A lovi ușor cu palma peste obraz în semn de dragoste. /<sb. tapšati