tărăgăneli, s.f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s.f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
s. v. tergiversare.
≠ grabă
s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli