s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
s .n. – Băț, nuia; epitet dat unui om de nimic. – Var. tăujăr(iu), teujer, tăunjer. Mag. tozser (Gáldi, Dict., 163). – Der. tăunji, vb. (a bate, a lovi).
tăujere, s.n. Tămânjer.