tăvăliri, s.f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.
s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.
s. f., g.-d. art. tăvălírii; pl. tăvălíri